Cautand ceva videoclipuri cu Avril Lavigne, fiindca imi place cum canta, am dat peste urmatorul clip, la care pur si simplu “am fost pe burta” de ras, la ce remix “turbat” a reusit sa scoata acel user .Dar nu va ma tin de vorba si va invit sa-l vedeti, chiar merita 
Avril Lavigne Hot New Remix (Friki)
De maine incepe cea mai placuta luna din an pentru mine, deoarece sarbatorile de Craciun sunt cele care ne apropie mai mult unii de altii, sunt diferite obiceiuri: colinda, ajunul Craciunului, pe care le astepti cu nerabdare in fiecare an.
Incepand cu prima zi, si incheind cu ultima, avem parte de multe bucurii si surprize, insa de aceea nu trebuie sa uitam ceea ce este cel mai important, adica nasterea Domnului Isus Hristos, care este centrul acestei sarbatori. Pentru “sexul slab” aceasta parte a anului, nu este prea agreata( in special eleve), mai mult sau mai putin din cauza bulgarilor de zapada. Nu sunt impotriva jocului cu zapada, in niciun caz, dar joaca sa fie, nu “animalism”, ca altfel nu i-as putea spune, totul are o masura, dar care nu prea este cunoscuta de unii. Nu stiu daca si in alte tari e la fel, insa la noi se practica “fara numar”.
Daca critic astfel de fapte, nu inseamna ca eu nu am infaptuit astfel de lucruri, doar ca ele se intamplau inainte de a avea carte de identitate. Inteleg, ca atunci cand mintea nici nu a dat “sa se coaca”, sunt scuzabile astfel de lucruri, datorate comportamentului nestapanit, insa la liceu astfel de “joace” trebuie privite cu seriozitate, deoarece denota caracterul individului.
Cel putin asa privesc eu, din punctul meu de vedere, fiecare sa ia ce e mai bine din toata aceasta insirare de cuvinte 
Desi vinerea nu e o zi de scoala tocmai relaxanta, astazi am avut parte de momente amuzante.
Mergand cu un coleg alaturi de mine de la ora de fizica la cea de germana, am vazut la un moment dat cum in fata noastra incep sa pice bacnote din pantalonii unei eleve, la inceput de cate 1 leu, apoi de cate 10 lei, insa ce e curios, e ca picau intr-un mod foarte regulat, la distanta mica unele de altele. Fata ar fi plecat mai departe fara sa stie, daca nu o avertiza cineva aflat in apropierea ei.
La ora de matematica, acelasi coleg care se afla si inainte langa mine, gasise intr-o carte un proverb foarte interesant care spune asa: “Cine nu munceste, nu greseste, iar cine nu greseste, trebuie promovat”. Daca am citi a doua parte a zicalei, ar fi ceva de la sine inteles, insa prima parte ii da un umor “picant”
Ultimul moment a fost acela cand am jucat “lapte gros”, unde toata clasa radea cand 3 sareau pe un biet coleg, caruia ii tremurau picioarele din cauza greutatii, mai ales atunci cand echipa nu ghicea numarul aratat de echipa adversa.
Cu sigurantam multi dintre elevi au fost dezamagiti de faptul ca 1 Decembrie e sambata, acest lucru fiind pentru unii mai important decat faptul ca e ziua nationala a Romaniei. Intr-un fel le dau dreptate, deoarece in ziua de azi nu te mai poti mandri ca esti patriot, la ce guvern are tara noastra in ziua de azi. Si cand te gandesti ca multi si-au varsat propriul sange, ca sa fie unite cele 3 tari, era un vis, foarte greu de realizat, pentru care s-a luptat secole in sir.
La TV vezi toata ziua reclame cu privire la aceasta zi, una care chiar avea umor in ea, desi la baza, situatia era jalnica. In acea reclama se vorbea despre scoli darapanate, desi Romania fiind o tara membra a U.E, subliniindu-se mai ales acest lucru cu putina ironie. Intr-o scoala arata ca ploua inauntru, iar un elev mai dezghetat spunea ca-i ploua in cap lui Marin Preda
Unii au niste conditii scolare, sa zicem aproape ireprosabile, si ignora acest lucru, pe cand altii studiaza in niste institutii ce nu se pot numi scoli, mai rar, aflandu-se chiar si in orase astfel de “scoli”. Daca tot e vorba de invatamant, s-a facut un sondaj in Europa, cu privire la eficacitatea sistemului de invatamant a fiecarei tari; tari precum Franta, Anglia, care se credeau varf de la lance in aceasta privinta, au fost uimite ca Finlanda le-a depasit.
Va veni oare timpul in care romanii vor spune ca se mandresc cu patriotismul lor?
Desi filmul, care il are in rol principal pe Nicolas Cage, a fost lansat de mult timp, mi-am facut ceva timp sa ma uit la el, deoarece auzisem ca ar fi interesant. Nici eu nu stiu cum de am putut sa ma uit la film ,deoarece in ultima vreme foarte rar vizualizez cate unul, preferand sa tastez.
In fine, lasand la o parte toate acestea, filmul parea bine realizat inca de la inceput. Este vorba despre Chris Johnson (N. Cage), o persoana care putea vedea cu 2 minute inainte ce se intampla, avand acest talent din nastere, si care ii oferea avantaje enorme, deoarece “anticipa” fiecare miscare. Totul incepe intr-un cazinou, in care el prevede ca un om voia sa omoare doua persoane, si impiedica acest lucru prin imobilizarea acelui criminal, desi acesta din urma nu infaptuise nimic.
Dar cand ajunge aceasta veste la urechile politiei, acestia imediat cauta prin toate mijloacele sa il prinda, dar nu reusesc, impiedicandu-i talentul innascut al lui Chris. Dau de o urma de-a lui, prin faptul ca acesta si-a gasit jumatatea, tot prin aceasta capacitatea a lui, dar mult mai dezvoltata in cazul ei, el incercand sa vada, folosindu-se de viziunile sale, cum ar putea sa ii castige atentia iubitei lui. Imediat cei doi se indragostesc, vorba aia: “love at first sight”, insa ea nu stie de talentul lui Chris (de aici incepe el sa vada ce se va intampla cu mult inainte in viitor, deoarece cand se afla langa ea, capacitatea lui de a vedea in viitor se marea de cateva ori), pana cand cei de la FBI (cei care il cautau pe Johnson) o lamuresc pe deplin ca este un sociopat, convingand-o sa-i puna acestuia in paharul de suc o pastila care l-ar fi adormit. Conform unui timp, e isi indeplineste misiunea, insa iubindu-l pe Chris, ii spune acestuia ce au pus la cale copoii.
Iubita lui Johnson este prinsa, si el face o intelegere cu FBI-ul , ca daca-i salveaza iubita, ii ajuta si el in legatura cu bomba nucleara, adusa in L.A de o organizatie mafiota. La final se incheie totul cu bine, dar mai putin in legatura cu bomba, care explodase intre timp. De aici revine la prezent, sunandu-i pe federali si spunandu-le ca ii va ajuta in ce vor, numai sa nu se lege de iubita lui, asa incheindu-se si filmul.
I-as da nota 9, pentru scenariu si originalitate.
De mic mi-a placut geografia, petreceam destul de mult timp in fata atlasului, minunandu-ma ce nume de ţări si locuri exista in lumea asta. Din aceasta cauza am si ajuns sa dau capacitatea din geografie, o intelegeam foarte bine, desi nici istoria nu-mi displacea, dimpotriva erau unele lucruri foarte interesante, insa fiind multi ani, am preferat sa tin minte inaltimile muntilor
La liceu insa aceasta pasiune s-a cam pierdut, mai mult sau mai putin si datorita faptului ca materia predata la clasa este una superficiala, astfel devenind plictisitoare. Dar acum ca am dat peste ceva foarte interesant, care mi-a stimulat dorinta de a pune din nou mana pe atlas, e timpul sa-mi dezmorţesc aria in care se afla geografia, fiindca pentru jocul acesta interactiv, iti trebuiesc cunostiinte seriioase, daca nu te multumesti cu putin, desigur.
Jocul se numeste How well do you know your world?, si se afla adaugat ca widget in josul paginii. La inceput e o bagatela , la ce capitale si monumente te pune sa arati pe harta, dar de la nivelele 5-6, incepe sa se complice treaba, iti da niste locatii de care nu ai mai auzit, din Africa, SE Asiei etc. , folosindu-ti astfel la maxim cunostiintele geografice.
Cred ca fiecare cand era mic visa la cum o sa fie cand va fi mai mare, ce schimbari se vor produce in viata lui, nerabdarea fiind intiparita in fiecare dintre noi. La varsta de 7-8 ani ma gandeam cum va fi cand voi avea 14 ani, ma entuziasma gandul ca voi avea “buletin”, insa cand a sosit acel moment, totul parca era ceva normal. Asa s-a intamplat si la implinirea varstei de 18 ani, ma gandeam ca voi avea drept la vot si acum nici macar nu mi-a trezit un pic de interes alegerile de ieri, pe cand altii abia apucau acel moment.
Acum gandurile mi se duc la terminarea facultatii, si mai ales la gasirea unui loc de munca corespunzator, si nu stiu la ce ma voi gandi peste 4-5 ani. Asa e viata omului, iar cand ajunge la batranete se uita in urma, si nu-i vine sa creada ca anii au trecut asa de repede.
Poate urmariti, poate nu acest show, mie insa la prima editie mi-a placut destul de mult, in comparatie cu a doua editie. Se pare ca concurentii din aceasta editie, nu se ridica la nivelul celor din prima, cel putin asa vad eu conform notelor date de juriu.
Cand vad ca unii “ataca” melodii celebre ca: Gwen Stefani-4 in the morning, sau Fergie-Big girls don’t cry ( care sunt melodii destul de greoaie si pentru cei care au cat de cat voce) de parca ar fi nu stiu ce, ma gandeam ca trebuiau sa se opreasca la prima editie. Nu stiu ce ii aduce in public, mandria, aroganta, insa macar de ar avea talent pentru asa ceva, as mai zice si eu, dar in locul lor eu nu m-as baga, daca nu as fi inzestrat cu talent, ca sa merit titlul de megastar. Dar pe langa asta, mai si falseaza cat cuprinde, incat trebuie sa comut pe alt canal, fiindca simt ca pur si simplu ma “zgarie” pe timpan asemenea sunete afone.
Din fericire, nu toti sunt asa, am mai vazut si unii care stiu ce inseamna muzica, nu se lauda ca ea e viata lor, ca de la 2-3 ani canta si asa mai departe, ci dimpotriva sunt modesti, dar asa ajung departe si ei merita pe deplin titlul mult ravnit.
