Agent 47’s Blog

Filmul nu e nou, e lansat in 2003, dar placandu-mi felul in care “joaca” actorii Martin Lawrence si Will Smith, am vrut sa vad ce traznai mai fac si de data asta. Mentionez ca nu am vazut primul, fiindca nu as putea sa-mi fac astfel o parere despre care ar fi mai bine realizat dintre cele doua.

E vorba despre eterna poveste cu “drugs, money and cops”, insa adaptata intr-un stil mai haios, specific celor 2 mari actori, disputele dintre ei atingand un un nivel copios de umor. Au darul de al enerva la culme pe seful lor (ei fiind doi politisti din L.A) datorita esecurilor lor in cazul Johnny Tapia, un mare traficant de droguri, pe care bineinteles voiau cu orice pret sa-l “bage la racoare”. Insa individul era foarte bine acoperit de autoritati, vorba manelistilor “banii vorbeste”, reusind astfel sa-l scoata din sarite pe capitanul lor, care incerca prin repetarea cuvantului:”Whoosaaa” sa-si calmeze nervii, aceasta metoda fiiindu-i recomandata de un psiholog.
Normal ca reusesc sa impiedice transferul banilor lichizi ai traficantului din SUA in Cuba, insa acesta le face felul, rapind-o pe sora lui Mike (M.Lawrence), Sid, care era iubita Smith, in film.

Se pregatesc astfel cu mic cu mare sa atace resedinta lui Tapia din Cuba, creand acolo o mare “debandada”. O faza foarte interesanta e atunci cand trec cu Hammer-ul prin cocioabele cubanezilor de parca ar fi niste paie, masina alegandu-se doar cu niste zgarieturi. In final mor “oamenii rai” (ca-n toate filmele americane), terminandu-se cu melodia Bad boys (nu stiu cine e artistul). I-as da cam 7 pentru scenele comice.