Hitman
Am rasuflat usurat cand am vazut ca filmul este pe masura jocurilor cu acelasi nume, Timoty Olyphant joaca foarte bine rolul lui Agent 47, iar actiunea face un deliciu acest film, cu o intriga foarte complicata.
Filmul respecta cu fidelitate elementele din joc: cele 2 pistoale, numite Silverballers, servieta cu “gadget”-urile necesare profesiei lui, si nu in ultimul rand, perspicacitatea asasinului. Interpolul cauta cu mare inversunare un asasin profesionist, care se presupunea ca ucisese peste 100 de victime din intreaga lume, acesta fiind angajat la o agentie de care nu stia nimeni, si care avea legaturi cu toate guvernele lumii. El era cel mai bun din cei ce au fost pregatiti pentru aceasta profesie. Intriga se produce atunci cand, 47 ucide un conducator rus, Belicoff, care de fapt nu era cel real, ci o dublura a sa. FSB-ul rusesc il adulmeca si reusesc sa-i afle locatia, insa Diana, cea care ii dadea datele fiecarei misiuni, il anunta la timp ca locatia i-a fost compromisa.
Desi doi mari inamici sunt impotriva sa, Hitman, nu paraseste Moscova, fiind hotarat sa-l gaseasca si sa-l omoare pe adevaratul Belicoff. Astfel da peste o prostituata (Nika Boronina) care a fost silita sa fie asa din cauza lui Belicoff, dar este salvata de catre cunoscutul nostru. Desigur ca aceasta incearca sa-l seduca pe 47, fara niciun motiv, dar nu-i reuseste planul. Imi place o scena in care ei i-au masa la un restaurant si Nika il intreaba despre anumite persoane care se aflau in acea incapere, detalii ca: ce servesc, ce parere are despre o femeie din spatele lui, care era de fapt barbat, ajungand la intrebarea urmatoare (o scriu in engleza deoarece are mai mult farmec asa) :
What colour underwear am I wearing?
You’re not wearing any underwear.
din care reiese atentia ce o acorda el detaliilor.
Finalul ma duce cu gandul la o continuare, deoarece el nu ramane cu rusoaica, ci isi vede mai departe de meseria sa.
Nota 9.
