Agent 47’s Blog

Vorbeam cu Oana despre cei care sunt maturi, insa care inca pastreaza in ei o doza de naivitate, ceva care ne aduce aminte de copilarie. Putini oameni am intalnit de acest fel, si chiar i-am putea invidia, fiindca ei nu se streseaza ca noi, privesc totul cu calm si se enerveaza mai greu, adica nu isi fac rau lor inşişi.
Chiar acum imi vine unul in minte, care m-a impresionat prin calmul si entuziasmul lui. Eram intr-o librarie, cand el mi-a dat mana, spunandu-mi ca il cheama Florin. Purta ochelari, era mai mic de statura, insa avea un zambet care îi lumina fata. Incepuse sa-mi vorbeasca despre Domnul Isus si despre ce a facut El in viata lui; eu nu ziceam nimic, fiindca eram uimit, nu intalanesti toata ziua astfel de oameni. Peste de 20 minute, m-am intalnit iarasi cu el, insa de data aceasta mi-a explicat ca e orfan, fusese handicapat, “olog”, insa printr-o minune a lui Dumnezeu, fusese vindecat. Mi-a aratat chiar si o poza cu el cum era inainte, insa imi era de-ajuns ce-mi spusese ulterior, fiindca nu era tipul prefacut si ipocrit.
Mi-a ramas mult timp in minte comportamentul lui, si m-am rusinat, va spun sincer, fiindca noi fiind sanatosi, nelipsindu-ne nimic, suntem mai ingrijorati si mai stresati decat cei care sunt bolnavi si in lipsa. Experientele prin care au trecut ei, i-au maturizat, insa au pastrat in ei ceea ce doar un copil poate sa aiba.