Intelegerea suferintelor altora
Toti oamenii au avut parte de suferinte, daca nu fizice, cel putin psihice. Unele persoane cu care am discutat, mi-au spus ca stiau de oameni care nu au stiut ce e aia suferinta fizica, si care au trait multi ani, insa daca nu au cunoscut durerea trupeasca, e imposibil sa fi fost scutita de dureri sufletesti.
Cel mai bun mod de a intelege ce inseamna suferinta cuiva, este sa fii tu insuti in locul ei, nu sa-ti imaginezi cum e sa fii in locul altcuiva, ci tu sa ai parte de astfel de experiente, as putea spune. In timpul cat a trebuit sa stau linistit in pat, ca glezna sa se refaca in urma acelui accident, mi-am dat seama cat de ingrozitor e sa fii invalid. Niciodata nu am stat asa de mult intins, desi am mai avut probleme in copilarie, dar care treceau imediat. Nu ca m-as plange, iese asta din discutie in orice caz, insa incerc sa explic cat mai bine situatia.
De multe ori suntem nemultumiti ca suntem lipsiti de anumite privilegii, ca nu ne place infatisarea noastra, insa noi ar trebui sa fim cei mai multumiti de pe Pamant, fiind sanatosi. Dar e tocmai invers, fiindca am citit de multe cazuri in care cei asupriti de soarta, îi incurajau si le dadeau sfaturi celor carora nu le lipsea nimic…material.
Cand ai sanatate ai de toate.Cand sanatatea a plecat la plimabare , nimic nu mai conteaza: bani, avere, nimic nu te salveaza.
Problema e ca suntem sanatosi si nu stim sa tinem de ea… Agent-ule la ideea cu suferinta “trupeasca” si la exemplul cu anume persoana ce iti povesteste niciodata nu vei putea sau eu sa dau un sfat atata timp cat nu ai simtit pe pielea ta cele relatate!
De acord cu ce ziceti amandoi.
Articolul tau imi aminteste de tata.. Eu sunt o fire destul de depresiva cand ma apuca si plang relativ usor. El nu suporta asta… Nu concepe sa plang pentru lucruri mai putin grave, ci doar pentru ceva serios cum ar fi o durere puternica, lipsa unui lucru esential etc.
Si mereu cand ma prinde cu lacrimi se enerveaza, din neputinta de a ma calma si supararea ca ma vede asa, si-mi spune: “ce-ti lipseste? spune, n-ai o mana? te doare ceva? n-ai mancare? n-ai o casa, un parinte? ce lipseste?!”
El nu intelege plansul ca o metoda prin care scapi de ceva ce te apasa, ci o ia doar ca pe ceva extrem, o suferinta enorma.
E barbat, si de-aia trebuie sa intelegi
Si eu plang foarte greu, fiindca ma abtin, ma stapanesc, asa e firea mea
e greu sa intelegi ceva, fara sa treci prin asta….
dar e si mai greu sa nu intelegi, greu fata de tine…