Agent 47’s Blog

   Acum 3 zile s-a deschis un nou server Travian, server 6, astfel profitand de ocazie, sa incep un joc echilibrat, nu ca pe server 5, unde sunt diferente de cativa mii de locuitori. Daca doriti sa intrati in alianta mea si a unor colegi de-ai mei (yeah, nu sunt singurul cuprins de jocul asta ), puteti sa alegeti directia Sud-Vest, si ma puteti gasi si contacta in joc sub nick-ul de Arthas.

Jocul este pura strategie, asta il face atractiv, motiv pentru care si cativa cunoscuti si colegi de-ai mei au vazut ca jocul nu e asa de prost cum credeau.

  Cum nu aveam ce face zilele astea, si dand peste un roman care nu l-am citit, scris de Frances H. Burnett, si nefiind lunga, am terminat de citit in 3 ore cele 200 de pagini ale sale.

Am fost impresionat de ea, deoarece m-a relaxat si mi-a adus de multe ori zambetul pe buze, desi este o carte pe care altii ar numi-o copilaroasa, este foarte buna insa, ca te mai scapa de stresul din fiecare zi.

Este vorba  despre un baietel, caruia îi murise tatal, un mare conte, la o varsta cand nici nu putea sa vorbeasca; pe langa aceasta el nici nu stia ca bunicul sau este un mare nobil in Anglia, pe cand el traia in America, mama lui avand grija de asta. Era un baiat foarte deschis, nu-i era frica de nimic, si intotdeauna se ingrijea  de cei din jur, care erau in nevoi.

Ajunge si ziua in care afla ca este singurul mostenitor al unor intinse pamanturi si palaturi de dincolo de Atlantic, bunicul sau urmand ca la moartea sa, sa-i lase aceasta mostenire nepotului sau. Este insa un contrast izbitor intre cele doua personaje: generozitatii nepotului i se opune egoism bunicului, de care nu este constient cel mic, iubindu-l pe tatal tatalui sau ca pe cel mai bun bunic.  Toate bogatia care il inconjura nu l-a schimbat cu nimic, iar astfel incet incet a reusit sa-si schimbe bunicul. Ce scriu eu aici e foarte vag spus, daca va intereseaza, eu va recomand sa cititi intreg romanul

 Poate ati auzit ca deja se produc anumite “bio-chip”-uri, ce se implanteaza sub scalp (sub pielea capului) si in partea posterioara a mainii drepte. Stirea acesta am aflat-o acum un an, insa m-am gandit sa scrie despre ea, fiindca tatal meu primise un e-mail in care se explica rolul acestor chip-uri.

Cei care ati citit Apocalipsa, cu siguranta cred ca va veti aminti ca se vorbeste despre semnul fiarei si ce se va intampla in “vremurile de pe urma”; nu voi intra in detalii, deoarece am gasit si o prezentare in PowerPoint, in care se explica amanuntit despre acest lucru.

 Astazi am avut parte de o portie “grasa” de amuzament, care prinde bine in zilele acestea premergatoare bacalaureatului.

In primul rand, din cauza numarului mic, ora de engleza o facem impreuna cu cativa elevi de la filologie, printre care de curand se afla si un sirian. Se stie ca arabii scriu si citesc de la dreapta la stanga, ce ce a facut ca scrierea colegului de la stanga la dreapta sa fie plina de umor, fara semnele diacriticelor si cu niste caractere grosolane; insa, eu cel putin, am fost impresionat, deoarece am apreciat eforturile lui de a vorbi si scrie corect romaneste, mai ales dupa ce a scris cate ceva in arabeste pe tabla

Iar mai tarziu am invatat un cuvant ce face parte din regionalismul banatean…mătuşoni .  Responsabil de asta este un coleg si prieten de-al meu, care din vorba in vorba, ne-a intrebat daca stim ce inseamna; fiecare ne dam cu parerea: mătură, eu am spus ca e o matusa care e in varsta, pana la urma insa, ne-am lasat pagubasi, raspunsul fiind acela de unchi

Am ramas stupefiat, deoarece nu-mi venea sa cred, insa acest termen este folosit, cel putin, in Caras-Severin, in satele de prin jurul orasului Bozovici. Acum stiu eu ca exista multe regionalisme ce par comice, insa mătuşoni m-a dat gata

Mihaita ma intreaba cam ce as vrea sa fac eu primavara asta, iar ca raspuns:

•Sa nu ma stresez cu bacalaureatul, ci sa invat linistit, la fel ca pe a VIII-a

•Sa am grija sa nu ma lovesc cumva, ca sa pot da proba de sport (cum am patit acum o luna)

•Sa-mi fac timp pentru blog, ca sa pot scrie constant

•Si sa-mi reuseasca planurile de cucerire al unui sat in Travian

Cam atat ar fi, nu am planuri pentru primavara asta

   Am facut o pauza lunga, mai lunga decat as fi vrut, din motive independente de mine si personale.  Abia daca am timp sa intru pe blog, iar in urma atentionarii facute de Vis89, m-am gandit sa scriu si eu cate ceva, si sa incerc sa scriu mai des, mai ales ca am primit unele atentionari, din partea lui PiticStyle si de la Dida.

Din cauza absentei am ratat si PR update-ul, care initial credeam ca se va face in aprilie, m-a prins pe picior gresit, asa ca speranta mea la un PR 3, s-a dus pe apa sambetei, pe cand altii silitori au 4 acum. Dar nu descurajez, ci incerc sa dau ce-i mai bun din mine.

Am observat o gramada de schimbari in blogosfera, teme schimbate and stuff, pe cand eu hibernez; nu ma gandeam ca unora le pasa de mine, ceea ce m-a intaratat ca sa scriu, si sper sa nu va dezamagesc.