Agent 47’s Blog

  Toti oamenii au avut parte de suferinte, daca nu fizice, cel putin psihice. Unele persoane cu care am discutat, mi-au spus ca stiau de oameni care nu au stiut ce e aia suferinta fizica, si care au trait multi ani, insa daca nu au cunoscut durerea trupeasca, e imposibil sa fi fost scutita de dureri sufletesti.

Cel mai bun mod de a intelege ce inseamna suferinta cuiva, este sa fii tu insuti in locul ei, nu sa-ti imaginezi cum e sa fii in locul altcuiva, ci tu sa ai parte de astfel de experiente, as putea spune. In timpul cat a trebuit sa stau linistit in pat, ca glezna sa se refaca in urma acelui accident, mi-am dat seama cat de ingrozitor e sa fii invalid. Niciodata nu am stat asa de mult intins, desi am mai avut probleme in copilarie, dar care treceau imediat. Nu ca m-as plange, iese asta din discutie in orice caz, insa incerc sa explic cat mai bine situatia.

De multe ori suntem nemultumiti ca suntem lipsiti de anumite privilegii, ca nu ne place infatisarea noastra, insa noi ar trebui sa fim cei mai multumiti de pe Pamant, fiind sanatosi. Dar e tocmai invers, fiindca am citit de multe cazuri in care cei asupriti de soarta, îi incurajau si le dadeau sfaturi celor carora nu le lipsea nimic…material.

Am dat cam tarziu de acest concurs organizat de RaPeRbOy, prin intermediul acestui articol al lui Vis89, insa “niciodata nu e prea tarziu”, plus ca imi place tema, asa ca m-am hotarat sa particip si eu.
Cauza aparitiei acestui blog se datoreaza in primul rand colegului meu Alin (cunoscut ca Vis89), care in pauzele de la scoala imi spunea, cu entuziasm, ce se intampla in blogosfera romaneasca, diferite lucruri legate de blogging, ajungand astfel sa inteleg ce e un blog in adevaratul sens al cuvantului. Eu, cu ceva timp inainte eram un forumist “inflacarat”, dar am ajuns sa o raresc, fiindca incepea sa devina plictisitor, asa ca am decis sa-mi deschid si eu un blog, fiindca astfel aveam cu cine sa-mi impartasesc opiniile la scoala, iar blogul era pentru mine o lume necunoscuta pe care voiam sa o explorez, sa vad ce-mi poate oferi si ce-i pot oferi.
Primele subiecte erau un adevarat chin pentru mine, deoarece de multe ori nu gaseam cuvintele potrivite prin care sa-mi exprim ideile, dar exercitiul fiind mama perfectiunii, cuvintele si ideile au inceput sa vina de la sine, ajungand chiar sa-mi placa sa scriu.
Acum trecand la subiect, pot sa spun ca niciun lucru nu m-a tinut atat de mult in fata monitorului ca blogul, chiar ma si miram cum de trec asa de repede orele, nici nu simteam scurgerea celor 7-8 ore cat stateam la calculator. Nu stiu cum sa spun, insa blogul are acel ceva care starneste curiozitatea in tine, abia apuci sa vezi ce comentarii s-au scris la articolele tale, sa vezi ce au scris altii pe blogurile lor, in special cei din blogroll, care iti sunt mai apropiati. Imi place foarte mult sa citesc parerile altora, din diferite colturi ale tarii, care sunt de varsta mea, sa vad cum gandesc despre scoala care ne “terorizeaza” in fiecare zi si multe alte lucruri interesante, care sunt insasi “sufletul” blogurilor; acestea reprezinta influenta blogului in viata mea, de care foarte greu m-as desparti, pentru ca a ajuns sa faca parte din viata mea, iar disparitia lor ar provoca o rana adanca si dureroasa, care in timp s-ar cicatriza, insa amintirea lor ar fi tot timpul o stanjeneala in fiinta mea.

Nu exista cineva care macar odata sa nu se fi confruntat cu depresia. Ea poate fi pe termen scurt-vine repede, pleaca repede-sau poate dura ani de zile.
Iata etapele prin care se poate combate:

1.Recunoaste simptomele

Oboseala permanenta. Mintea si trupul par sa slabeasca din cauza ca prea multa energie este absorbita de zbuciumul launtric al depresiei. Pierderea placerii, a bucuriei si a sperantei. Lucrurile care te bucurau odata acum te lasa rece. Temeri si lacrimi. Adeseori este greu sa spui de ce iti este frica sau pentru ce plangi. Isi face aparitia o profunda tristete launtrica, exprimata de multe ori prin oftat. Perturbari de somn. Sentimentele ascunse ies adesea la suprafata sub forma unor visuri rele.
Alimentatie prea putina sau in exces. Pierderea apetitului sau, din contra, a manca si bea tot ce apuci, in incercarea de a innabusi sentimentele. Simptome fizice, cum ar fi transpiratia, pulsatii ale inimii, probleme cu stomacul, ameteli.
Neincredrea in sine. Senzatia ca “Nu sunt bun de nimic, sunt un esec total.”

2.Intelege cauzele

Stres fizic sau mintal. Perioade lungi de munca asidua pot duce mintea si trupul in nevoie acuta de odihna. Sanatatea subreda. Proprietatile chimice ale organismului isi pierd din echilibru in urma bolilor, sau a nutritiei sarace. Experiente din copilarie. Copii care ajung sa se simta neiubiti, nedemni sau incompetenti pot retine multa manie inabusita. Acest germene de manie produce efectul amar al depresiei. Pierderea a ce da sens si forma vietii. De exemplu, moartea cuiva drag, pensionarea sau trecerea in somaj, o boala ori un accident, singuratatea in urma pierderii relatiei cu oamenii.

3.Cauta un remediu

Cauzele fizice sunt de competenta unui doctor. El poate prescrie o dieta, o perioada de odihna, anumite exercitii fizice sau tratament. Cauzele mintale sau emotionale pot fi incredintate unui consilier sau unui prieten. Cauzele spirituale. Din moment ce spiritul controleaza mintea si trupul , de multe ori o schimbare spirituala va inlatura depresia.

4.Consideratii practice

Asuma-ti vina pentru sentimentele proprii. Nu-i invinui pe altii. Imparateseste-ti sentimentele unor prieteni apropiati. Nu lua decizii mari cand esti in depresie, odihneste-te cum trebuie si practica exercitii fizice adecvate. Discuta cu cineva care-ti poate da sfaturi bune.

Din Keystone Mennonite Fellowship Messenger

Sper ca v-a fost de folos, daca nu, macar sa apreciati ca nu e copy+paste, ci doar un tastat+paste