Agent 47’s Blog

  Cum nu aveam ce face zilele astea, si dand peste un roman care nu l-am citit, scris de Frances H. Burnett, si nefiind lunga, am terminat de citit in 3 ore cele 200 de pagini ale sale.

Am fost impresionat de ea, deoarece m-a relaxat si mi-a adus de multe ori zambetul pe buze, desi este o carte pe care altii ar numi-o copilaroasa, este foarte buna insa, ca te mai scapa de stresul din fiecare zi.

Este vorba  despre un baietel, caruia îi murise tatal, un mare conte, la o varsta cand nici nu putea sa vorbeasca; pe langa aceasta el nici nu stia ca bunicul sau este un mare nobil in Anglia, pe cand el traia in America, mama lui avand grija de asta. Era un baiat foarte deschis, nu-i era frica de nimic, si intotdeauna se ingrijea  de cei din jur, care erau in nevoi.

Ajunge si ziua in care afla ca este singurul mostenitor al unor intinse pamanturi si palaturi de dincolo de Atlantic, bunicul sau urmand ca la moartea sa, sa-i lase aceasta mostenire nepotului sau. Este insa un contrast izbitor intre cele doua personaje: generozitatii nepotului i se opune egoism bunicului, de care nu este constient cel mic, iubindu-l pe tatal tatalui sau ca pe cel mai bun bunic.  Toate bogatia care il inconjura nu l-a schimbat cu nimic, iar astfel incet incet a reusit sa-si schimbe bunicul. Ce scriu eu aici e foarte vag spus, daca va intereseaza, eu va recomand sa cititi intreg romanul

   Am facut o pauza lunga, mai lunga decat as fi vrut, din motive independente de mine si personale.  Abia daca am timp sa intru pe blog, iar in urma atentionarii facute de Vis89, m-am gandit sa scriu si eu cate ceva, si sa incerc sa scriu mai des, mai ales ca am primit unele atentionari, din partea lui PiticStyle si de la Dida.

Din cauza absentei am ratat si PR update-ul, care initial credeam ca se va face in aprilie, m-a prins pe picior gresit, asa ca speranta mea la un PR 3, s-a dus pe apa sambetei, pe cand altii silitori au 4 acum. Dar nu descurajez, ci incerc sa dau ce-i mai bun din mine.

Am observat o gramada de schimbari in blogosfera, teme schimbate and stuff, pe cand eu hibernez; nu ma gandeam ca unora le pasa de mine, ceea ce m-a intaratat ca sa scriu, si sper sa nu va dezamagesc.

In sfarsit, am depasit si eu “bariera” de 100 de vizitatori intr-o zi

Statisticile sunt oferite de Statcounter, desi folosesc si Google Analytics, acesta din urma insa se pare ca s-a oprit din monitorizare; vreun bug, cred. Faptul ca am depasit spike-ul vechi de 64 de vizitatori unici, atunci cand m-am mutat pe noul blog, se datoreaza lui Google, care mi-a adus vreo 70 de vizitatori, prin intermediul keyword-ului Conquiztador, la care sunt pe locul , ceea ce ma si mira, nu ma asteptam ca dupa el sa-mi vina atatia. Imi place ca articolele despre hardware dau ceva roade, zilnic, ce trebuie sa fac, e sa muncesc mai mult.

Nu am scris zilele astea pe blog, nu din cauza ca mi-e lene, nu am chef , ci datorita faptului ca nu voiam sa postez articole de umplutura. Am comentat pe alte bloguri, dar la mine am facut o pauza, ca nu sunt robot, desi eram intr-un fel frustrat ca nu scriu nimic

Cu ce mi-am umplut timpul a fost, normal, Travian si anime-urile Dragonball, de care am vrut sa ma las, insa se pare ca amintirile din copilarie sunt prea puternice ca sa nu ma uit la ele

Pana la lansarea Dragonball movie in 15 august mai e ceva timp, insa am un sentiment ca nu va fi la inaltimea desenelor animate. Acum recunosc ca Dragonball sunt pentru cei cu varsta mai mica decat a mea, sunt destul de simple ca actiune, complexitate, insa cum am mai spus, e prea mare curiozitatea ca sa nu le termin de vizualizat, intr-o zi am vazut chiar 20 de episoade

De maine incepe “ze horror”, dar nu sunt singurul care a trecut prin bacalaureat, deci nu ma stresez, ca-mi fac insumi rau prin asta, chiar abia apuc sa termin examenele pe anul asta.

Acum sa trecem al ceva mai funny, ca dupa aia devenim prea seriosi, fiindca ce e prea mult strica, dupa cum scrie si in Proverbele lui Solomon.

Ieri, taica-miu vine si ma intreaba ca de ce nu poate sa vada niste filmulete ce le primise pe mail. Downloadez unul instant, ceea ce m-a mirat, il deschis cu VLC Player, vad ca dureaza 12 minute, insa afisarea a durat 2 secunde, dupa care m-am uitat la marimea fisierului si vad ca nu are nici 1 KB!

Atunci i-am spus ca nu are cum sa fie videoclipurile acelea, deoarece erau de marime prea mica; singura modalitate prin care acele filmulete le-ar putea vedea, ar fi ca la deschiderea fisierelor sa porneasca un download, plus ca ma si intriga extensia .asx . Dar nu asta era problema principala, ci faptul ca un prieten de-al lui care era n00b de prima mana, reusise sa le vada, pe cand eu, care sunt la mate-info, nu am facut nimic. Insa cand mi-a spus ca eu nu stiu nimic, ci doar ma dau mare ca stiu, ca fac, ca dreg, m-a atins la o coarda sensibila a sufletului, incat mi s-a urcat sangele la cap, pe langa faptul ca aveam febra

Acum intervine ironia situatiei: m-am pus sa instalez Media Player-ul, si deschis link-urile cu pricina, dupa care, culmea, s-a deschis programul instalat anterior, si au inceput sa se incarce filmuletele

Am ramas usurat, fiindca mi-am salvat “reputatia” in ochii tatalui meu, desi nu e prima oara cand se intampla acest lucru, am avut altele si mai si.

  Toti oamenii au avut parte de suferinte, daca nu fizice, cel putin psihice. Unele persoane cu care am discutat, mi-au spus ca stiau de oameni care nu au stiut ce e aia suferinta fizica, si care au trait multi ani, insa daca nu au cunoscut durerea trupeasca, e imposibil sa fi fost scutita de dureri sufletesti.

Cel mai bun mod de a intelege ce inseamna suferinta cuiva, este sa fii tu insuti in locul ei, nu sa-ti imaginezi cum e sa fii in locul altcuiva, ci tu sa ai parte de astfel de experiente, as putea spune. In timpul cat a trebuit sa stau linistit in pat, ca glezna sa se refaca in urma acelui accident, mi-am dat seama cat de ingrozitor e sa fii invalid. Niciodata nu am stat asa de mult intins, desi am mai avut probleme in copilarie, dar care treceau imediat. Nu ca m-as plange, iese asta din discutie in orice caz, insa incerc sa explic cat mai bine situatia.

De multe ori suntem nemultumiti ca suntem lipsiti de anumite privilegii, ca nu ne place infatisarea noastra, insa noi ar trebui sa fim cei mai multumiti de pe Pamant, fiind sanatosi. Dar e tocmai invers, fiindca am citit de multe cazuri in care cei asupriti de soarta, îi incurajau si le dadeau sfaturi celor carora nu le lipsea nimic…material.

  Azi, desi am crezut ca o sa fie o zi relaxanta, nu a fost tocmai asa. In primul rand, cand m-am uitat in catalog sa vad ce medii am incheiat, am ramas stupefiat cand am vazut ca la geografie mi-a incheiat nota 9, ea fiind una dintre materiile mele preferate, si pe care o cunosc foarte bine. Profesorul a incheiat la altii care cautam Coreea de Nord prin America de Sud nota 10, pe cand eu care i-am ajutat pe ceilalti colegi la harta, sa stie unde sunt pozitionate anumite localitati,  avand initial un 10 si un 9, el mi-a mai trantit un 9, de la el din “burta” ca sa-mi strice media; oricum, cand o sa inceapa scoala, o sa-i cer lamuriri.

Nervii care mi-am facut la geografie au fost nimic, in comparatie cu ce-am patit la sport. Jucam baschet cu niste colegi, si am aruncat mingea la cos prin saritura. Nu stie ce s-a intamplat atunci cand am atins parchetul, ca am calcat rau cu piciorul drept, in asemenea hal ca mi-am sucit urat de tot glezna. Durerea a tinut doar 2 minute, insa cand ajung acasa, vad ca s-a umflat serios, desi nu ma durea tare. Oricum, sunt bucuros ca nu mi-am rupt glezna, ci doar o mica luxatie, as putea spune

Nu stiu ce se intampla, insa in ultimul timp am partea doar de enervari, poate sunt de vina eu ca nu ar trebui sa le i-au in seama pe persoanele care imi provoaca acest lucru, insa nu suport sa tac din gura cand cineva e ipocrit si las.
Asa se intampla cu profa’ de romana, care mi-a dat 9 in teza, desi meritam 10, nu am comentat ca dupa aia i se pune pata pe mine, si nu am chef de asta. Subiectele le-am rezolvat cu ceva “inspiratie”, insa era rezolvate de cei care cunosteau limba romana, ea insa mi-a socotit greseli unele chestii foarte corecte. Poate ca ma mai tin eu cu gura, ca imi place sa ma contrazic cu profesorii, cu cei pe care nu-i suport, deh, e o boala veche din generala, cand tin minte ca am incheiat 8 la franceza care o faceam cu diriginta, fiindca ma tineam in gura in ea, desi eram cel mai bun pe atunci.
Mai am si vreo 2 vecine rele de gura, care tot timpul au ceva de comentat, nu se multumesc niciodata cu nimic, au doar noroc ca eu nu sunt implicat direct in conflictele lor, ca altfel le-as spune cate ceva mai dur, fiindca parintii nu le prea acorda atentie, pentru ca nu au dreptate.
Acum Feedburner-ul imi face figuri, are bug-uri cu privire la readers, Blogbrowsing-ul imi face navigarea imposibila pe site, mi se blocheaza pagina, desi sistemul de operare este proaspat instalat, de data aceasta il scot definitiv, sa zic oricine ce vrea.