HDD-ul si unitatea optica
Unitatile de stocare nevolatile intr-un PC sunt hard disk-urile si unitatile optice (excludem floppy disk-urile, acestea fiind deja piese de muzeu).
I) HDD
Este situat in interiorul carcasei, in locuri numite bay-uri de 3.5″. Materialul de stocare magnetic este stratificat pe platane, niste disk-uri de aluminiu sau sticla. Timpul de acces la informatie este aproape instantaneu (cateva milisecunde), transferul fiind realizat de capetele de citire, care nu ating platanele. Viteza unui disk poate fi de4600, 5400, 7500, 10.000 si chiar 15.000 de rotatii pe minut, capacitatea de stocare fiind una imensa, cel putin exista pe piata HDD de 1 TB ( 1024 GB), experimental, chiar depasesc.
Performanta unui hard disk depinde de 3 criterii:
•Capacitatea -numarul de biti ce pot fi stocati pe un HDD
•Timpul de acces-timpul considerat de la cererea unui fisier de catre CPU pana la primirea primul bit din acel fisier, acest interval fiind de obicei cuprins intre 10 si 20 milisecunde.
•Rata de transfer-numarul de biti pe secunda pe care un hard-disk îi poate transmite unitatii centrale de prelucrare (UCP). Ratele obisnuite de transfer sunt între 5 si 40 de MB/sec. Aceasta depinde de interfata HDD-ului, care poate fi ATA, SATA sau SATA II.
Pe hard disk informatia este stocata pe sectoare si piste. Formatare de nivel jos presupune trasarea pistelor si sectoarelor, stabilirea punctului de start si punctului final al platanelor. Acest proces pregateste platanul pentru stocarea blocurilor de biti.
Formatarea de nivel inalt scrie apoi structura sistemului de fisiere (FAT – File Allocation Table), care poate diferi de la un sistem de operare la altul. Ex: FAT, FAT32, NTFS, XFS, etc. Dupa aceste procese, discul este pregatit pentru utilizare. Cam atat despre hard disk-uri, sa trecem acum la celalalt subpunct.
2) Unitatea optica
La fel ca si HDD-ul a evoluat mult, in prezent fiind capacitati de stocare de la 700 Mb pana la 50 de GB, la Blu-ray disks cu 2 straturi, insa care nu sunt lansate pe piata la momentul actual.
Principiul este aproape acelasi ca si la HDD-uri: suprafata discurilor este impartita in cercuri concentrice numite piste, iar pistele sunt impartite in arce de cerc egale numite sectoare. Fiecare pista contine acelasi numar de sectoare pe care se inregistreaza informatia in format binar, bit dupa bit.
O unitate optica este reprezentata de: buffer (2 MB de obicei), interfata (IDE sau SATA), viteza de scriere si viteza de citire, fiind situata in bay-uri de 5.25″.








